sursa foto: internet
Posac, tacut, ursuz, ai facut mereu acelasi lucru, poate inconstient... lucid, totusi si incoltit de teama de a nu fi stangaci. Caci Tu te-ai uitat demult... pe tine si jocul tau.
ACUM, incomplet, singur, imbracat in tristetea prezentului, respiri melancolic vremuri apuse, cladite-n imagini cetuite.
Ai vrea sa mai fi... dar nu mai esti. Nu mai poti. Copii nu suspina-n amintirea copilariei si nu cern amintiri inabusite-n present. Iar tu sti asta.
Azi, cu privirea tampa, le privesti jocul si nu-l mai intelegi, pentru ca acum esti doar o firmitura din trista maturitate grabita spre nemurire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu